9 septembrie 2009

Doar o parere.

Despre filmul "Binecuvantata fii, inchisoare!"

Nu mi-a "spus" nimic. Imi pare rau. Pentru cei neavizati - in credinta, in suferinta - nu convinge, pentru cei avizati, e "subtire", inconsistent, jucat si trucat. E doar o opinie. Cred ca se minimalizeaza si ca amploare, si ca traire, tragedia suferita de acesti oameni. Ei au scris si cartile lor "emana" duhul in care au trait ei , sunt autentice si tulburatoare -ceea ce nu pot spune deloc despre acest film. Suferinta si credinta nu pot fi mimate, sunt trairi prea personale si dramatice. Poate este necesar filmul pentru cei tineri si romantici (poate mai exista combinatia asta...). Am mari indoieli. Cred ca sunt necesare cartile scrise de acesti oameni, nu insa filmele. Poate nu suntem in stare sa facem astfel de filme. Ma gandesc ca daca s-ar fi apucat un rus sa faca un asemenea film ar fi iesit altceva. Sau poate pur si simplu citirea unei carti este tot un act personal, petrecut in intimitate si adanc, pe cand vizionarea unui film este un act public, nu stiu, cumva "la vedere".

Pur si simplu m-a durut ca s-au apropiat de subiect.

Un comentariu:

  1. Cred ca tinerii de azi (unii dintre ei, dar mi-e teama ca multi) mai sunt cat de cat in stare sa priveasca un film, chiar daca de citit nu citesc.
    Drept urmare, pentru ei, filmul acesta poate fi o sansa de a descoperi daca nu suferinta, cel putin istoria recenta. E doar o parere... a mea.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin
 
◄Design by Pocket