Cum s-a apropiat asa incet,ca si cand ar fi vrut sa spuna "vin, atentie!", baiatul meu s-a apucat sa aduca in casa ghivecele din balcon. "Daca ai fi avut o gradina ce-ai fi facut, ai fi adus-o in casa?"-l-am intrebat. "As fi vrut!" Un gest simplu si firesc, sa salvezi ce se poate salva.
Si totusi m-am intrebat daca e corect asa. Daca e chiar asa firesc. Mereu incercam sa salvam "tot ce avem". De multe ori reusim. Pe moment. Apoi uitam. Pierdem ce-am salvat candva si nu ne mai dam seama. Ca pana la urma tot am pierdut. Ce vrem sa salvam? "Ti-e mila de planta asta sau ti-e mila de tine ca n-o s-o mai ai?" A inceput sa zambeasca..."mda...nu m-am gandit la planta, m-am gandit s-o am, sa n-o pierd...m-am gandit la mine, nu la ea!"
Din nou m-am gandit ca important nu e ce facem, ci in ce duh facem.
S-a potolit furtuna. A trecut. La capitolul "pagube" trec felul in care inca gandim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu