Doamne , sunt minunate florile tale...:) am primit de ziua mea cadou de la sot, o petunie curgatoare...este la soare, o ud in fiecare seara...si totusi i se ingalbenesc frunzele si unii mugurasi si mor...oare ce o fi? unde gresesc? nu as vrea s-o pierd...
Elena, si eu am patit asa cu doua petunii, nu stiu care este cauza, pe toate le-am luat de la aceeasi persoana,unele au mers foarte bine, altele nu.Poate stie Marilena? Ea se pricepe bine.Nu gresesti nicaieri, poate doar sa incerci sa o uzi dimineata devreme,poate seara e prea incalzit pamantul...Iti doresc sa o ai toata vara frumoasa!
Buna, Ivona, mi-a rasspuns Marilena..:) voi incerca sa aplic si sfatul tau, referitor la udat, o voi uda de acum inainte dimineata..multumesc frumos de raaspuns! o zi frumoasa!
Ivona, iată o poezie în dar pentru minunatul tău răspuns la întrebarea ,,Cât de importantă este o îmbrăţişare?"
( 25 iunie 2009, dorind a vă îmbrăţişa cu căldura întregii mele fiinţe....)
Dor de îmbrăţişare
Aş vrea să am braţe de floare Să vă pot atinge uşor inima c-o-mbrăţişare de miresme, şi cu-o atingere de petale...
Aş vrea să am braţe de lumină Să vă pot îmbrăţişa privirea Cu-o rază duioasă de iubire Sau cu-un curcubeu de dor.
Aş vrea să am braţe de izvoare Să vă pot cuprinde tâmpla fierbinte Cu unda răcoroasă a dimineţii În care strălucesc oglinzi de cer...
Aş vrea să am braţe de copil Să vă pot cuprinde braţul vostru Ca un vlăstar fraged alipit strâns De viţa ce-şi aşteaptă rodul...
Aş vrea să am şi pentru voi braţe de mamă sau de tată, sau de soră mai mare Să vă pot strânge la piept Până când inimile vor cânta În aceeaşi măsură a iubirii Şi-n acelaşi ritm de dor...
Aş vrea să vă pot cuprinde lin În braţele rugăciunii de seară Şi să duc tot suspinul vostru , Şi tot geamătul însingurat Mai sus de norii grei şi trişti ...
Aş vrea să am braţe de înger Cu praf de stele pe aripi sidefii Să vă pot purta în zbor legănat În imbrăţişări albe nesfârşite.
Aş vrea să am braţe de Cer, Braţe divine de Tată înduioşat Şi privire blândă, iertătoare, să vă pot îmbrăţişa tandru când veţi păşi pe pragul Veşnciei...
Dar, nu am decât aceste braţe Ce tremură la gândul atingerii... Cu-acestea aş vrea să vă dăruiesc Îmbrăţişarea prieteniei dintre inimi, Vouă, celor ce-mi sunteţi aproapele meu, Căruia i-am destăinuit prin vers Sau prin lacrimi şi tăceri parte din sufletu-mi fremâtând de dor.
Primiţi această atingere ca de zefir A îmbrăţişării mele de poem ...
PS. Pe blogul meu te aşteaptă şi o imagine frumoasă pe care ţi-o dăruiesc! :)
Doamne , sunt minunate florile tale...:) am primit de ziua mea cadou de la sot, o petunie curgatoare...este la soare, o ud in fiecare seara...si totusi i se ingalbenesc frunzele si unii mugurasi si mor...oare ce o fi? unde gresesc? nu as vrea s-o pierd...
RăspundețiȘtergereElena, si eu am patit asa cu doua petunii, nu stiu care este cauza, pe toate le-am luat de la aceeasi persoana,unele au mers foarte bine, altele nu.Poate stie Marilena? Ea se pricepe bine.Nu gresesti nicaieri, poate doar sa incerci sa o uzi dimineata devreme,poate seara e prea incalzit pamantul...Iti doresc sa o ai toata vara frumoasa!
RăspundețiȘtergereBuna, Ivona, mi-a rasspuns Marilena..:) voi incerca sa aplic si sfatul tau, referitor la udat, o voi uda de acum inainte dimineata..multumesc frumos de raaspuns! o zi frumoasa!
RăspundețiȘtergereIvona, iată o poezie în dar pentru minunatul tău răspuns la întrebarea ,,Cât de importantă este o îmbrăţişare?"
RăspundețiȘtergere( 25 iunie 2009, dorind a vă îmbrăţişa cu căldura întregii mele fiinţe....)
Dor de îmbrăţişare
Aş vrea să am braţe de floare
Să vă pot atinge uşor inima
c-o-mbrăţişare de miresme,
şi cu-o atingere de petale...
Aş vrea să am braţe de lumină
Să vă pot îmbrăţişa privirea
Cu-o rază duioasă de iubire
Sau cu-un curcubeu de dor.
Aş vrea să am braţe de izvoare
Să vă pot cuprinde tâmpla fierbinte
Cu unda răcoroasă a dimineţii
În care strălucesc oglinzi de cer...
Aş vrea să am braţe de copil
Să vă pot cuprinde braţul vostru
Ca un vlăstar fraged alipit strâns
De viţa ce-şi aşteaptă rodul...
Aş vrea să am şi pentru voi
braţe de mamă sau de tată,
sau de soră mai mare
Să vă pot strânge la piept
Până când inimile vor cânta
În aceeaşi măsură a iubirii
Şi-n acelaşi ritm de dor...
Aş vrea să vă pot cuprinde lin
În braţele rugăciunii de seară
Şi să duc tot suspinul vostru ,
Şi tot geamătul însingurat
Mai sus de norii grei şi trişti ...
Aş vrea să am braţe de înger
Cu praf de stele pe aripi sidefii
Să vă pot purta în zbor legănat
În imbrăţişări albe nesfârşite.
Aş vrea să am braţe de Cer,
Braţe divine de Tată înduioşat
Şi privire blândă, iertătoare,
să vă pot îmbrăţişa tandru
când veţi păşi pe pragul Veşnciei...
Dar, nu am decât aceste braţe
Ce tremură la gândul atingerii...
Cu-acestea aş vrea să vă dăruiesc
Îmbrăţişarea prieteniei dintre inimi,
Vouă, celor ce-mi sunteţi aproapele meu,
Căruia i-am destăinuit prin vers
Sau prin lacrimi şi tăceri
parte din sufletu-mi fremâtând de dor.
Primiţi această atingere ca de zefir
A îmbrăţişării mele de poem ...
PS. Pe blogul meu te aşteaptă şi o imagine frumoasă pe care ţi-o dăruiesc! :)