"(...)Există însă un aspect mai puțin discutat al păcatului pe care am dori să-l punem aici în evidență: Păcatul este o distorsiune ontologică. Ce vreau să spun cu asta? Că orice păcat este un nefiresc al omului, preluând cuvântul părintelui Rafail Noica. O distorsiune, o deformare, o pervertire, o mutație ontologică, adică a ființei, adică a lui a fi – și ne aducem aminte de Moise și de rugul aprins și de cuvântul Domnului: ”Eu sânt Cel ce Sânt”.
Omul care-și cere dreptul de a fi în afara firii, își urlă de fapt dreptul la moarte. O paradă gay este o paradă a morții, pentru că homosexualii mărșăluiesc nu pentru a cere dreptul de a fi, ci pentru a-și cere dreptul de a muri. Păcatul este separarea de Dumnezeu, deci este moartea. Orice paradă care cere dreptul la a păcătui este de fapt un marș funebru, un marș al morții, un marș al întunericului, al vieții care pâlpâie tot mai stins. Aici este cheia înțelegerii protestului împotriva homosexualității. Cine protestează violent împotriva morții are toate șansele să amplifice și să extindă moartea, hrănind-o cu acea energie pe care o folosește să o distrugă. Moartea nu se poate distruge de către om, ea însăși este distrugere. Domnul Hristos a călcat cu moartea pe moarte, dar nu este Dumnezeu însuși viața, și nu a fost moartea Lui spre Înviere? Să nu ucidem și mai adânc ceea ce deja trage din greu să moară, așadar, uitând a propovădui Învierea.
De asemenea, cine oferă mereu mesajul împăciuitor, bon-homme, tolerant la infinit al unei iubiri prost înțelese și presupus necondiționate, are toate șansele să repete experiența celor dintâi.
Biserica are calea: cu rugăciune multă, o împreunare - deci cu o continuă lucrare a Duhului Sfânt – a celor două căi, adică o chemare la pocăință făcută cu iubire. Adică nu o alungare cu blestem în chinurile veșnice care este o lepădare necreștină, ci o chemare, dar nu în numele unei iubiri vagi și difuze, atotintegratoare, ci făcută în numele vieții. Puțini oameni, înțelegând că alegerile lor sunt alegeri ale morții și ale neființei, mai au curajul să le dea curs până la capăt.
Dacă aplicăm doar constrângeri strict morale la o problemă ființială, riscăm să agravăm problema, sau, în orice caz, să nu obținem nici un rezultat vizibil. Soluția morală este doar un început. Problema cu noi, când am căzut în păcate de moarte, este că ne-am tăiat de la firul vieții, care este Hristos. Reconectarea nu se face doar printr-un parcurs legiuitor, moralizator, al unui manual de a fi.
Iubirea Domnului Hristos este calea. Dar e atât de greu de primit această cale. Pentru că a fi firesc este cel mai greu lucru. Iar noi nu putem fi firești, adică smeriți, singuri. Singur Domnul ne învață, și El însuși, viind în noi, este firescul nostru, El este revenirea întru ființă, devenirea întru ființă, refacerea distorsiunii ontologice."
Sursa:
http://calindragan.wordpress.comPrintre atatea rataciri , glasuri ale unor oameni luminati de Domnul isi picura apa clara si curata prin cuvinte pe intelesul tuturor.
Cititi si postul de ieri de aici:
http://viatalatara.wordpress.com (si comentariile, Anca mai puncteaza foarte bine aspectele in discutie)
Hristos s-a inaltat!
Aseara a plouat cu adevarat! Pentru toti cred ca a fost o mare bucurie. In balconul meu sunt ceva daune - nesemnificative -, sper ca in gradinile oamenilor sa fie totul bine.
Cel mai indraznet boboc de coltunasi, aseara...
...si azi dimineata (ma rog, nu chiar dimineata...)
O frumusete...
incredibila!
) Si ca sa se stie ca daca ceri ti se da, cu parfumurile la mine lucrurile au stat cam asa: ani la rand nu mi-am permis sa-mi cumpar parfumurile dorite. Intai ca ce-mi placea mie nu se gasea aici, apoi din motive financiare, apoi din (prea) multe scrupule... Intr-o zi mi-am exprimat dorinta asta in sinea mea, acolo, am recunoscut ca de fapt tare mi-as dori... Si s-a rezolvat! Absolut intamplator (desigur!) am cunoscut o persoana care pleca frecvent din tara si aducea parfumuri bune pe care le vindea, intr-un cerc restrans, cu preturi incredibile, cam la jumatate din ceea ce insemna pretul unui parfum serios pe piata. Pot spune ca m-am abonat. Fara regrete si fara mustrari de constiinta. Preferatele mele sunt cele din poza. April, tu esti "vinovata" de post-ul acesta, m-am mirat ca pana si la parfumuri avem aceleasi preferinte!
Din minivacanta de la sfarsitul lui aprilie, cateva plantute de munte. Cred ca nimic nu intrece in delicatete florile de munte. Putine, la acea vreme, poate si in acea zona.
Aceste panselute salbatice , micute si de-o veselie fara seaman, sunt preferatele mele. Intr-o vara, la Voineasa, sus pe munte, am gasit si albastre. 
Merge greu, suntem orientati vest, dar avem multa umbra de la "padurea" din jur. Aici sunt coltunasii cataratori, zorelele si tufele multicolore. Tot aici vor fi gazduite curand regina-noptii rosie (inca n-am scos-o din paharute, am asteptat sa creasca mare).
Urzicile sunt preferatele mele in vara asta, doar le cresc din...februarie!
Mai nou, relativ, petunii. Seara miros puternic, imi aduc aminte de mare, in mintea mea petuniile inseamna mare, apa, soare, nisip, vacanta...
Trifoiul a redevenit harnic...
In casa, violetele -mama si fiica - se intrec intre ele in frumusete...
Astazi, ora !6, venind obosita acasa, cu aparatul foto la mine, m-am gandit sa mai "sparg" un mit, asa ca am mers vreo 2-3 statii pe jos prin cartierul meu -unul "marginas"...! Oboseala mi-a pierit si am simtit multa bucurie fiindca oamenii poate ca se misca mai greu la noi, dar se misca, dovada acest cartier care arata frumos, chiar arata frumos si o plimbare pe strazile lui nu mai este o plimbare " printre blocuri cenusii si gunoaie, cu aferentul slalom printre masini parcate alandala", ci este chiar o plimbare placuta pe strazi curate, pline de verdeata si flori si da, sunt blocuri, dar atat de ingropate in verde... Se vede grija pe care oamenii o au acum pentru strazile si locuintele lor - asa la bloc cum sunt - si asta cred ca e motiv de mare bucurie.
In fata unui bloc...
printre blocuri...
un parculet...
cineva a avut grija de acest "caine comunitar" si l-a bandajat...
o scara de bloc...
o scoala...
la fel...
la fel...
M-a urmarit cu rabdare toata ziua - pe mine cu aspiratorul, pe mine cu mopul, pe mine cu spray-urile, camera, hol, camera, baie, camera, hol, camera, bucatarie,iar camera si din nou baie, balcon si ... Oare pana cand o s-o tina asa? Cata galagie... cata agitatie... am obosit cumplit... S-a asezat temeinic pe un fotoliu si nu s-a mai miscat. Nici macar capul nu si-l mai intorcea dupa mine. Cand in fine m-am asezat in fata ei, pe alt fotoliu, ma privea asa. Oamenii sunt o specie bizara. Pun pariu ca acum se va duce la baie si iar va fi zgomot si, ce ma deranjeaza cel mai tare, iar o sa-si dea cu chestiile alea care miros dezgustator... O iubesc, dar n-o pot intelege...
Am schimbat putin "decorul " in balcon. Kiti e foarte multumita... nu si eu, cand imi ocupa locul preferat...
Sunt recunoscatoare pentru ceea ce mi s-a dat. Ma simt bine aici, chiar daca nu ma aflu in gradina pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Uneori in viata nu putem deloc sa facem ceea ce ne dorim, daca nu vrem sa tulburam vietile celor apropiati. Sa le scurtam chiar, poate. Si nu vrem sa se intample asta.
Sunt foarte recunoscatoare ca nu vad blocuri. Desi le stiu in jurul meu, nu le vad, vad doar copaci si cer - si flori. Doamne, iti multumesc!
Cam asa arata urzicile acum, tare mi-s dragi, o parte le-am tinut in casa si o parte le-am plantat in jardiniera afara, acestea din urma s-au dezvoltat mai putin(probabil din cauza frigului).
Aici sunt la gramada de toate felurile, inca nici eu nu stiu de care, doar condurasii ii stiu -si trifoiul. Sunt tare curioasa ce flori vor creste aici, am pus" mixt pentru jardiniere".
Aici am "un strat de flori"!!! Si urzicutele care au stat afara.
Trifoiul care a fost plin de flori, acum e plin de frunze, nu stiu de ce.
Vedeta vedetelor, regina-noptii colorata, rosie sau mov sau galbui-verzui, nu stiu, seminte plantate de fi-miu( pentru mine) si experimentul e declarat reusit, dar lui ii reusesc toate (toate, adica si cele rele -m-as fi putut totusi lipsi de ele...)
Un colt de balcon, acum. Mai sunt multe de crescut, au rasarit si sunt destul de maricele si zorelele si coltunasii cataratori si tufele(nu stiu cum se numesc, niste tufe cu flori multicolore care infloresc non-stop, florile se deschid spre seara si miros frumos). Acum depinde mult de vreme, daca va fi o vara tot caniculara, voi pierde iar o parte din ele.Mereu ma gandesc la cei cu gradini, cat de greu trebuie sa le fie cand pierd plante din cauza caldurii exagerate.Doamne, da vreme buna, sa se faca toate roadele!
