30 iunie 2009

Efort




Pentru ce muncim?

Pentru bani?
Pentru "painea cea de toate zilele"?
Ca sa ne crestem copiii?
Ca sa ne afirmam?
Ca sa avem "tot ce ne trebuie"?
Cam toate aceste intrebari sunt si raspunsurile obisnuite.
Bani n-o sa avem niciodata destui. Painea se va cere tot mai multa. Sa ne crestem copiii nu vom inceta niciodata fiindca niciodata n-o sa incetam sa-i simtim copiii nostri. Nu vom reusi sa ne afirmam satisfacator niciodata. Tot ce ne trebuie nu vom avea niciodata. Toate aceste "scopuri" sunt iluzorii. Nu le vom atinge niciodata. Nu-i asa?
Deci pentru ce muncim?
Pentru ca scopul in care muncim va determina felul in care muncim.
Noi muncim prost. Nu-i asa?
" Daca nu lucrezi tu, iti da dracu de lucru".
Deci eu ar trebui sa muncesc ca sa nu ma munceasca dracu pe mine.
Muncind in scopul acesta, voi avea grija sa muncesc corect si in folosul altora.
Iar restul se va adauga mie. Banutul , painea... restul. Acesta e restul, nu scopul.

27 iunie 2009

Logica juridica

N-am avut nicio clipa intentia sa abordez teme cu caracter juridic aici. Sunt jurist si-mi iubesc profesia, desi e una din profesiile care cu anevoie ar mai putea fi practicate corect. Ce inseamna corect in domeniul acesta ...este o intreaga discutie. Ceea ce ma face azi sa scriu acest post este povestea unei fete care vrea sa avorteze. Ma gandeam ca omul are putina minte la tinerete,prin putina minte intelegand atat o cantitate insuficienta de cunostinte cat si o capacitate redusa de "procesare". Ce se poate face? Societatea a inteles sa ingradeasca libertatea de actiune a celor cu discernamant nedeplin -orice-ar insemna asta, nu intru acum in detalii care nu au legatura cu scopul meu imediat. Si acum incerc sa leg toate astea de avort. Avortul nu mai este incriminat de legea noastra penala, se stie. Dezincriminarea avortului a provocat mari entuziasme fiindca, vezi Doamne, in acest fel se reda libertatea persoanei de a face ce vrea cu corpul ei si cu ceea ce mai reprezinta persoana in conceptia unei societati "laice". Desigur, daca persoana asta e libera sa faca ce vrea cu ea insasi, legea penala nu mai recunoaste aceeasi libertate cand vorbim de ceea ce vrem sa facem altora. Pe scurt, cand atentezi la viata altuia, daca il ucizi, fapta ta intra sub incidenta legii penale si, in principiu, esti raspunzator, din nou nu intru in amanunte... Ce se intampla in avort? Simplu: fatul nu este considerat o persoana. De ce? E cu atat mai ciudat cu cat in materie civila se recunosc drepturi in favoarea celui conceput (adica inca de la momentul conceptiei). Daca fatul ar fi considerat persoana - si in acest caz am avea o logica juridica unitara - atunci avortul nici n-ar mai trebui incriminat ca atare, ar intra automat la... omor calificat!
Omorul devine calificat cand a fost savarsit in vreuna din urmatoarele imprejurari: cu premeditare; din interes material; asupra sotului sau asupra unei rude apropiate; profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara; prin mijloace ce pun in pericol viata mai multor persoane; inlegatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei; pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire, arestare ori de la executarea unei pedepse; pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni; in public.
Avortul este o ucidere. Fatul este o persoana. Avortul este o fapta care tine mai ales de tinerete, cand nu prea stii ce-i cu tine si cu lumea asta, mai ales daca esti ortodox doar in virtutea unei traditii aplicate ca un automatism, golita de continut. Suntem un popor ortodox. Am observat ca si atunci cand nu se mai stie ce-i ortodoxia, sufletul persoanei se misca in mod firesc ortodox. Cum Doamne iarta-ma de nu suntem in stare sa gasim solutii la o problema atat de importanta?
O sa las postul acesta desi n-as fi vrut sa vorbesc asa ceva aici.

25 iunie 2009

Vara in balconul nostru...











Ce mai calcam in picioare...

Nu cunosc denumirea acestei plante fantastice. Era s-o calc si eu in picioare fiindca ea creste, absolut modesta, la marginea curtilor si drumurilor si chiar printre dale, prin crapaturile asfaltului. Floricica este mica si ciudata, de un albastru exact ca in poza, foarte rar intalnit la plante. Felul frunzelor m-a facut sa ma gandesc ca este tipul care se inmulteste rapid prin lastari pusi in apa, asa ca am intrebat-o daca vrea sa ramana acolo s-o calce lumea grabita sau accepta sa vina la mine, unde as cultiva-o cu toata cinstea care i se cuvine. Am primit raspunsul dorit - voia la noi! - asa ca am luat tot ce era si am bagat in geanta mea mare ( n-aveam incotro, eram in drum spre medic cu copilul). Am uitat de ea - chiar este modesta... Ajunsa acasa, dupa ore multe, am redescoperit-o : statea cuminte si cam ofilita si cam strivita... Am pus totul intr-un borcanel cu apa si dupa 2 zile facuse radacini! Astea-s plantele pe care le iubesc! Acum a inflorit in borcanel. Maine plantez ( unde? gasim noi, musai!) si cand o sa infloreasca iar vin cu poze. Poate vine cineva si cu denumirea...
Atentie pe unde calcati!!

24 iunie 2009

Prietenie in Cismigiu

S-au fotografiat reciproc cu telefonul mobil...!


22 iunie 2009

S-o ajutam pe Carmen!


Carmen are 7 ani şi este o fetiţă frumoasă, cu ochi mari în care se oglindeşte cerul. Carmen, iubită de părinţi şi de cei care au avut bucuria să o întâlnească, pentru că ea cucereşte prin gingasie, ştie poezii, ştie să zâmbească şi ştie să răspândească în jurul ei iubire.
Dar Carmen e foarte bolnavă, ea suferă de Tetrapareză spastică şi are nevoie de tratament.
Carmen vă cere ajutorul, prin intermediul mamei sale.„Mă numesc Ivan Violeta şi am o fetita de 7 ani, pe care o cheamă Ivan Carmen şi care, din nefericire, are probleme motorii sub denumirea de Terepareza spastica.Totul a început încă din momentul naşterii, fiind o naştere prematură, la 6 luni şi jumătate. Aparatul respirator fiind slab dezvoltat, a făcut o insuficienţă respiratorie în urma căreia au fost distruşi o serie de neuroni care răspundeau de mers.Din cauza unui sistem sanitar precar, diagnosticul corect i-a fost pus abia când avea 9 luni, moment în care am început recuperarea, care, din păcate, este aşa de anevoioasă!Recuperarea am început-o la Băile “1 Mai” unde până acum am fost de 25 de ori, am mai fost la Bucureşti la spitalul Budimex şi, cu ajutorul unor persoane cu inimă mare, am reuşit să ajungem o dată şi în Ucraina la tratament.
La vârsta de 3 ani a fost operată la picioare pentru alungire de tendoane, la Mangalia.Toate aceste tratamente au fost foarte costisitoare şi din păcate starea ei nu este încă cea dorită, adică să se poată deplasa singură, aşa că tratamentul trebuie continuat.Tratamentele din ţară le-am suportat singuri, singurul ajutor l-am primit atunci când am plecat în Ucraina, unde costul unei cure de tratament (2 săptămâni) este foarte ridicat pentru salariile noastre (costul este de 3000 euro).
Rezultatele au fost slabe, medicii de acolo spunând că rezultate maxime se pot obţine după câteva cure de tratament, ceea ce pentru noi este imposibil din punct de vedere financiar.Aşa că eu ca mama disperată din dorinţa de a-şi vedea copilul bine, vă rog pe toţi aceia care pot să ne ajute chiar şi cu o sumă infimă, vă rog din suflet să o faceţi, pentru că mai devreme sau mai târziu Dumnezeu o să vă răsplătească.Vă mulţumesc anticipat.” Acesta este apelul pe care o tânără mamă îl face pentru a vă cere ajutorul.
Pe Violeta o cunosc foarte bine, e verisoara mea şi am copilărit împreună iar pe Carmen am îndrăgit-o din prima clipă în care am văzut-o. E o minune de copil.Vă rog din suflet să îi daţi o mână de ajutor şi dacă nu puteţi altfel, o rugăciune să spuneţi pentru Carmen şi părinţii ei.
Daca doriţi şi puteţi să o ajutaţi, faceţi o donaţie, cât de mică într-unul dintre conturile bancare deschise la BRD, pe numele mamei, Ivan Violeta.Cont IBAN RO 17 BRD E 060 SV 148 8654 0600 (RON)Cont IBAN RO 13 BRD E 060 SV 148 8662 0600 (EURO)SWIFT: BRDE ROBU

Sursa:http://ramurainflorita.blogspot.com/2009/06/va-rog-din-suflet-sa-o-ajutati-pe.html

Podoabele ploii...











Testati-va rabdarea!

Acesta este un curmal.
Ce faci cand copilul vrea un curmal ? Cumperi curmale si dupa ce se mananca, pui un sambure - sau mai multi...- in pamant .
Si astepti.
Astepti.
Mult si bine.
Cand ai pierdut orice nadejde de a vedea rasarind ceva curmali, probabil vei observa ca iese, verde, cat un ac - da, curmalul.
Acum cred ca depinde de fiecare, cam cand isi pierde nadejdea. Teoretic, dupa 45 de zile trebuia sa rasara. A rasarit dupa 3 luni.
Incercati!!
Aaa, este foarte frumoasa frunzulita, se deschide ca un evantai! Si cu rabdarea nu se termina aici, caci cresterea se produce cam in acelasi ritm demential!

21 iunie 2009

Floricele...

Am mutat o parte din urzicute la locul definitiv. Nu reusesc sa prind in poze frumusetea combinatiei, in realitate arata mult mai bine.




Aici este draguta mea Canagiugiuc, dupa cum mi-a spus Marilena ca se numeste aceasta floricica tare frumoasa!

Este deosebit de frumoasa si daca la inceput am fost usor dezamagita vazand ca e alba, curand am apreciat-o poate mai mult decat daca ar fi avut alta culoare. Este de-o gingasie ...





Un arbust cu care am facut cunostinta asta-iarna, cand fiul meu mi-a adus ramurele cu bobite portocalii care se deschideau si aparea ceva alb - o frumusete, am pus in apa o ramurica in speranta ca o sa faca radacini si ... a facut! Acum a crescut, la un moment dat a inflorit - nesemnificativ, ciudat, verde - apoi s-a dezvoltat tot mai mult... Ramane verde si iarna si... nu stiu cum se numeste!




Sporul casei - varianta ''batuta''.





O galbenea delicata, din mix-ul de jardiniera.







Daaa, desigur, condurasi!!!











18 iunie 2009

Cer











La cerere...!

Dana, iata si cativa din cactusii fiului meu!




























Intre timp, si-a mai achizitionat 5 + 1 (gratis!) fiindca a suferit un accident care se cerea alinat cumva... sau in toate felurile...!
Astept povestea!






8 iunie 2009

"Pauza de inflorire"..

In balconul meu lucrurile nu se petrec ca intr-o gradina, normal. Nu pot creste orice fel de plante si nu am libertatea de a alege plante cu inflorire succesiva, astfel incat sa am balconul inflorit tot timpul. In umbra in cea mai mare parte a zilei, balconul meu este o gazda buna doar pentru plantele care suporta umbra. Si temperaturile sunt mai mici aici, astfel incat plantele au un ritm mai lent de crestere. Nu am vrut sa "inchid'' balconul pentruca nu stam la strada circulata, nu este praf, in fata avem o mare de verdeata, multi tei, trandafiri cataratori, salcami, platani, tot felul de pomi si flori, iarna avem caldura prea multa, nu se pune problema sa ''pastrez" caldura - n-am nevoie de "sera", sufar mai mult de caldura si lipsa aerului - si prefer sa cresc aici vita salbatica, zorele, coltunasi cataratori, regina-noptii - plante mai mult de gradina decat de balcon.
Plante care iubesc umbra si infloresc tot timpul ar fi - begoniile, "sporul casei''. Sunt insa plante pretentioase si se pot pierde foarte usor. Am preferat ceea ce am vazut de-a lungul timpului ca rezista bine la noi - muscatele, coltunasii, oxalis, cele enumerate mai sus - plante nu neaparat "de umbra", dar viguroase, care insa au pauze de inflorire datorate conditiilor nu tocmai ideale pentru ele... De aceea am simtit nevoia de plante decorative prin frunze - iar urzicile decorative (coleus) mi-au placut mult. In plus, prezinta avantajul ca pot forma aranjamente foarte frumoase in combinatie cu plante cu flori.
Acum suntem exact intr-o pauza de inflorire. Toate florile au insa boboci multi si vor inflori cam in acelasi timp - ceea ce abia astept sa se petreaca!

Zorele, tufe cu flori, coltunasi.



Tot felul de plante si aici.




Urzicile au crescut mult, le-am "ciupit" varful ca sa se ramifice.
Nu au iesit insa asa multe feluri cum aratau pe plicul cu seminte.
Anul viitor incerc iar, cu alta firma!









Muscatele sunt iar pline de boboci.

Regina-noptii creste tare lent.

Nu stiu cum se numeste, imi place tare mult, e plina de boboci, abia astept sa infloreasca!

Si coltunasii sunt plini de boboci si aici am acum si galbenele.

Sporul-casei ...

Da, iar coltunasi, tare-mi plac!


Sunt multe pe care nu le-am pozat - cactusii baiatului meu, ferigi, petunii, bradut etc...





















3 iunie 2009

Manastirea Dridu


"Manastirea Dridu sau materializarea credintei


La numai 40 de kilometri de Bucuresti, pe locul numit "La Meterezei de pe dealul Busuioc, unde a fost candva cetatea domnitorului Matei Basarab, straluceste Manastirea Dridu, loc de rugaciune si oaza de liniste pentru pelerinii apasati de griji... Cand si-a pus in gand sa ridice o manastire, Maica Gabriela Maria Haraga nu avea niciun ban. Si daca oamenii au luat-o in ras, intreband-o daca are idee cat costa un astfel de proiect, ea a raspuns simplu: "Dumnezeu este puternic! Si daca El a creat cerul si pamantul cu ajutorul Cuvantului, ce inseamna o manastire pe langa acestea?i. Asa ca si-a pus in inima cuvintele "Doamne ajutai si a pornit la drum. Un drum anevoios, epuizant, plin de urcusuri si coborasuri. Spre uimirea celor care nu credeau c-o sa reuseasca, manastirea este acum o realitate. Maica Stareta Gabriela se declara fericita, caci firea ei vesela si optimismul ce o caracterizeaza aduc bucurie in vietile oamenilor.
Pustnicul de la Neamt
Era doar o fetita din comuna Letcani, judetul Iasi, cand prinsese gustul manastirilor. Intr-o zi, cineva i-a vorbit despre pustnicul de la Neamt care face minuni si... a pornit spre el. A constatat, cu surprindere, ca oamenii stateau la coada cate trei zile pana sa ajunga in fata omului Lui Dumnezeu. O apucase deznadejdea, dar nici nu voia sa se intoarca acasa invinsa. S-a strecurat in fata, pretextand ca are un mesaj din partea parintelui de la Sihastria. "Cand am intrat pe usa, parintele Paisie Olaru mi-a stiut gandul: Voiam sa scot hartia din buzunar pe care-mi scrisesem pacatele, dar sfintia sa m-a oprit. Culmea, cunostea continutul hartiei. Atunci mi-am zis: da' ce fel de om e asta?!i. Intr-o prima faza i-a fost frica, dar, vazand cat de frumos vorbeste oamenilor si cata rabdare are cu fiecare, a simtit o admiratie nemarginia, ca o cascada ce nu mai poate fi oprita din curgerea ei. Apoi a vrut sa fie si ea ca parintele acela. Nici nu i se parea imposibil, ca doar tot om era si el. Poate ca daca ar posti si s-ar ruga pentru ceilalti, Dumnezeu i-ar da si ei astfel de daruri... Pe drumul de intoarcere, adolescenta a constatat ca nu mai este aceeasi si ca lucruri importante inainte acum nu mai aveau nicio valoare. Nici parintilor nu le-a trebuit mult pana sa-si dea seama ca fata lor se schimbase: "Atata lume se duce la manastirei, ziceau ei, "dar nu se schimba asa!i. Singurul raspuns pe care l-a putut da a fost ca sfantul de la Neamt vorbea ca Mantuitorul si ca pe ea o intereseaza lucrurile acelea grozav de mult.
Faptele cele mai importante ale vietii
Cand a inceput sa lucreze ca operator chimist in Iasi, timpul liber si-l petrecea facand turul manastirilor. Si nu pleca singura, gasea 3-4 persoane pe care le ruga sa o insoteasca. Le platea drumul si le oferea o masa din banii ei. Asa au ajuns la biserica multe persoane necajite, impovarate de necazuri si suferinte. In plus, Vietile Sfintilor si Biblia luasera locul romanelor de aventuri sau a petrecerilor in jurul casetofonului. Daca un preot nu avea vesminte sau fata de masa pentru altar, isi facea socotelile si, la salariu, le cumpara. Iar daca cineva incerca sa o dea exemplu pentru fapta ei, fugea. Isi gasea alta biserica pentru ca "lucrurile astea se fac din suflet, si omul nu trebuie sa fie farfara...i. Parintii nu-si explicau de ce fata lor nu pune un banut deoparte, dar nu stiau ca in inima ei, din ziua in care fusese la pustnicul de la Neamt, crescuse un copac al iubirii fata de oameni si Dumnezeu atat de mare ca atingea cerul. Inca mai era timp sa se gandeasca la viitorul ei, dar nu-i placea deloc ideea de a munci o viata intreaga si, dupa ce nu va mai fi, altii sa se bata pe ce a agonisit. Si daca viata omului pe pamant este atat de scurta precum spune Biblia, n-ar fi mai bine sa ridice o camaruta pe care sa o declare schit, un loc de folos pentru generatiile care vor urma?! Apoi, acele sfaturi pe care le da colegilor de serviciu ar trebui spuse multora. A observat ca oamenilor le place sa stea pe langa ea, chiar daca este atat de tanara. De ce?! Sa fie din pricina a ceea ce le spune? "Esti suparat? Lasa, te invat eu ceva si Dumnezeu o sa te ajute. Uite ce trebuie sa faci - am auzit ca, daca tii toate posturile, mergi la biserica, iei dimineata anafura, bei agheasma, te miruiesti cu Sfantul Mir si nu urasti pe nimeni, deja ai intrat in faptele cele mai importante ale vietiii. Culmea este ca cei care o ascultau veneau sa-i spuna ca problemele de sanatate ale celor dragi au disparut - copiii incep sa fie respectuosi cu parintii; sotii nu se mai cearta in casa si ca toate le merg din plin. Gabriela voia sa stie cum lucreaza Dumnezeu... Pustnicii si preotii cu care vorbea i-au spus un lucru ciudat - ca daca iti doresti un lucru Dumnezeu ti-l trimite. A vrut sa puna la incercare. Si s-a gandit: "vreau o haina, dar sa fie noua!i. La cateva zile, se afla intr-o statie de tramvai. O doamna se apropie de ea si o intreaba daca ar primi o haina, milostenie pentru mama care-i murise...
Cu desaga de icoane in spinare
Viata in manastire o atragea ca un magnet. In suflet ii ardea dorul de a trai intr-un astfel de loc, dar nu stia daca firea ei vesela si glumeata ar fi potrivita. Apoi si-a ascultat inima, care-i vorbea despre sacrificiul Mantuitorului si despre chemarea Lui. Nu i-a fost greu sa ia o hotarare. Prin urmare, a plecat la o manastire din Arges pentru o luna... doua... pana s-au facut doi ani. Isi petrecea timpul rugandu-se, lucrand cu celelalte maicute sau pictand peisaje si icoane pe sticla. Inca zece ani a trait intr-o manastire de pe Valea Oltului. Intr-o zi insa, a realizat ca ceea ce facuse era insuficient. S-a gandit si... ideea nu a intarziat sa apara - putea sa-si vanda icoanele pe care le pictase si, cu banii primiti, sa infiinteze o manastire. A strabatut Moldova si Ardealul cu icoanele in spate, unii radeau spunandu-i - draga, cand o sa ridici asezamantul, sa vii la mine sa-ti dau cheresteaua... sa vii sa-ti dau cutare lucru... Intr-un final, a gasit locul potrivit cu exigentele ei de pictorita, un loc cu dealuri, ape si padure, undeva pe raza comunei Dridu. Locul era plin de gropi pentru ca aici fusese un sit arheologic. Dar nu s-a speriat. Peisajul merita toate eforturile: "Cand m-am urcat pe dealul acela, am vazut tot ce doream eu. In plus, ciulinii inalti cat un stat de om erau fantastici!i
Au ramas multe de facut...
Pe 30 august 1991 primeste binecuvantarea Patriarhului Teoctist de a ridica asezamantul. Temelia chiliilor a fost pusa in 1992, iar in urmatorii ani a fost ridicata si o bisericuta de lemn, care acum este paraclis. Maica Gabriela recunoaste ca nu i-a fost usor. Acum i se pare ca n-a fost ea cea care a adus la viata acest loc. Isi aminteste cum aducea materilalele tocmai din Moldova si Ardeal, fratele ei trebuia sa le pazeasca si o alta maicuta pregatea mancare pentru muncitori. Pe atunci, slujbele aveau loc intr-un bordei... Doua luni s-a lucrat numai la nivelarea pamantului, dar incet, incet, locul prindea viata. In 1997 a fost ridicata biserica, ai carei ctitori sunt sotii Ilinescu Dumitru si Steluta, iar sfintirea a avut loc in anul 2002. Pictura a fost executata de pictorul Dumitru Macovei din Bacau. Lacasul are trei hramuri: Acoperamantul Maicii Domnului, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Sfantul Dumitru, Izvoratorul de mir. Maicutele de aici picteaza pe lemn, sticla si panza, confectioneaza metanii si se ocupa de croitorie. Duhovnicul manastirii este preotul Emilian Morosanu din judetul Neamt. Acum locul pare rupt dintr-o poveste. Alei de brazi, tufe de trandafiri, banci pentru odihna calatorului, livada... un loc paradisiac, unde credinciosul poate medita la cele sfinte. Mica cetate este inconjurata de padure, raurile Ialomita si Prahova si multe dealuri, asa cum aceasta fiinta, in mintea careia s-a nascut ideea, a dorit. Mai sunt multe de facut la Dridu - de finisat staretia, de ridicat o clopotnita... Pentru cei care doresc sa ajute manastirea a fost deschis un cont la BRD, Agentia Carol, Bucuresti: RO13BRDE-441SV2991224410, Cod fiscal: 13267027. Adresa: Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului, comuna Dridu, judetul Ialomita, cod postal: 927105. Telefon si fax: 0243/283.442; mobil: 0720.292.515. "
Articol scris de Georgeta Istrate
SURSA: http://www.revistafelicia.ro/

2 iunie 2009

In vremea furtunii

Cum s-a apropiat asa incet,ca si cand ar fi vrut sa spuna "vin, atentie!", baiatul meu s-a apucat sa aduca in casa ghivecele din balcon. "Daca ai fi avut o gradina ce-ai fi facut, ai fi adus-o in casa?"-l-am intrebat. "As fi vrut!"
Un gest simplu si firesc, sa salvezi ce se poate salva.
Si totusi m-am intrebat daca e corect asa. Daca e chiar asa firesc. Mereu incercam sa salvam "tot ce avem". De multe ori reusim. Pe moment. Apoi uitam. Pierdem ce-am salvat candva si nu ne mai dam seama. Ca pana la urma tot am pierdut. Ce vrem sa salvam? "Ti-e mila de planta asta sau ti-e mila de tine ca n-o s-o mai ai?" A inceput sa zambeasca..."mda...nu m-am gandit la planta, m-am gandit s-o am, sa n-o pierd...m-am gandit la mine, nu la ea!"
Din nou m-am gandit ca important nu e ce facem, ci in ce duh facem.
S-a potolit furtuna. A trecut. La capitolul "pagube" trec felul in care inca gandim...

1 iunie 2009

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin
 
◄Design by Pocket