Dar de la Mariana...

ÎN CRINII ALBI...În crinii albi îţi văd neprihanirea,Marie, Maică a Fiului de Sus.În lacrima tăcută văd iubireaŞi-n ochi duioşi îţi tremură privireaDe Maică sfântă-a Domnului Iisus.Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,Iar inima-ţi tresaltă de uimire...Un înger ţi se-nchină de îndată,Tu tremuri tot ca trestia înaltă,Şi-n piept se-adună valuri de iubire.Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,Te farmecă prezenţa îngerească.De dincolo de nori tu vezi seninulŞi ştii c-acesta ţi-e acum destinulSă laşi sfios ca Fiul să se nască.Nu poţi altfel că tu ai fost aleasăŞi vrei ca roabă-a Cerului să fii!...Îţi ştii podoaba sfântă de mireasăŞi inima şi dorul nu te lasăCă ştii c-aceasta-i pentru veşnicii...Şi te supui cu-atâta frumuseţeDorind a lumii dulce mântuire.Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţeŞi să-I şoptească sfintele poveţeCelui venit de Sus doar din iubire.Dorim şi noi s-avem neprihănireaDe robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.Mereu la El să ne-aţintim privirea,Să învăţăm ce dulce e jetfireaCând cu Hristos trăim curat de-a pururi.
25 martie 2009 19:06