Mi-am adus aminte... eram foarte tanara, seful meu era un om in varsta, foarte serios, cu o mare cultura - noi, cateva fete "ciudate", de neinteles pentru dansul, ne privea pe deasupra ochelarilor cu o nedisimulata uimire cand vorbeam intre noi despre preferintele noastre... Luat prin surpridere intr-o zi de cea mai ghidusa dintre noi cu intrebarea "haideti, sefu', va uitati asa uimit la noi, dar dv ce preferinte aveti?" - a raspuns spontan: "eu? eu prefer florile mari si femeile frumoase!" Bietul om, de-atunci a fost mereu tachinat de noi cu propriile sale memorabile cuvinte!...Mi-am adus aminte fiindca a aparut in jardinierele mele o floricica foarte mica, era cat pe-aci sa n-o observ, dar de-o frumusete incredibila!Vai, sefului meu i s-ar fi parut asa bizar sa o pomenesc macar, atat de mica si "neinsemnata"!
M-am minunat iar. Este... o regina, nu?! Are coronita! De-o extrema fragilitate si gingasie, pare atat de darza si hotarata! De 2 zile sta inflorita, nu se inchide noaptea, este mai rezistenta decat..."florile mari..."!
Un colorit indraznet si o "arhitectura" minutioasa si fermecatoare! Cine a facut-o?!
Aceasta este, cea mica-mica si perfecta! Frunza de trifoi pare uriasa pe langa ea!Nu i-as fi putut vedea frumusetea cu ochiul liber. Aparatul foto a reusit s-o dezvaluie. Ca sa nu mai stramb din nas la "tehnologiile moderne"!!
Superbă descriere..o mică poezie! Ai surprins poezia florii, care, deşi micută, a declanşat emoţii artistice mari. Mulţumesc, Ivona pentru acest deliciu de imagine şi rostire din acest început de săptămână. Să fie totul doar petale de bucurie!
RăspundețiȘtergereEsti tu draguta, Mariana, eu nu sunt o fire poetica...Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergere