Stie cineva...

...ce daunator am aici? Si cum as putea scapa de el?

Asa arata unele frunze de la zorele, dar se intinde si la celelalte. In fiecare an cam pe vremea asta patesc asa. Eu credeam ca sunt omizi de la teiul din fata, dar acum cred ca am si omizi dar si altceva, frunza asta are o boala, nu e atacata de omizi -cred...

Mi-a inflorit si asa ceva - cred ca e ochiul boului - dar foarte mica si anemica, din cauza bolii asteia.

Doar vajnicele mele urzici nu-mi fac nici un fel de probleme!

Astept ajutor de la voi si va multumesc anticipat!

Aa, SCUZE ca nu raspund la comentarii, este pentruca nu pot, nu stiu ce se intampla, o sa mai cercetez problema...

Lumina sau intuneric.

"M-am surprins pierzând brusc si total contactul cu realitatea înconjurătoare. Nu mai aveam nici un fel de perceptii vizuale, auditive sau tactile. Cele cinci simturi încetaseră cu desăvârsire să mai functioneze. Deturnată de la prelucrarea semnalelor senzoriale, mintea mea fusese integral absorbită într-un tărâm duhovnicesc. Era captiva unui eveniment spiritual.Am văzut atunci simultan două elemente distincte: pe de o parte, o lumină albă, lină si odihnitoare, desi foarte intensă si strălucitoare; pe de altă parte, un întuneric adânc si dens.La început, atentia mi-a fost atrasă de întuneric. Mi-a provocat un sentiment de frică, dar si un anume fel de fascinatie. Desi mă cuprinseseră frisoane de spaimă, eram stăpânit în acelasi timp de o mare curiozitate, înaintând deci cu mintea către acest întuneric, am perceput dimensiunile actului în sine al negării. Cu cât mă afundam mai mult, cu atât mai dens devenea întunericul, si cu atât mai accentuată negatia. Exista în ea o putere uriasă, o anumită „măretie“ - as îndrăzni să spun. Era ipostaza negativă a realitătii.Pe cât de mult eram atras de lumină, pe atât de tare mă atrăgea si întunericul. Simteam izvorând dintr-o parte un ocean de iubire; din cealaltă, un abis nemărginit de ură. Altruismul la cotele lui absolute emana din acea lumină, în vreme ce întunericul se arăta generator al egoismului absolut. Prin respingerea luminii, prin aversiunea manifestă fată de ea, întunericul plăsmuia un alt tărâm fiintial.Asadar, simteam emanând din întunericul în care mă afundasem sălbăticia dezlăntuită, rebelă, nebună, distrugătoare si autodistrugătoare a negării pure. Fără să pot vedea ceva în jurul meu, auzeam râsete grotesti si asurzitoare adâncindu-se în beznă ca într-un ocean, înaintasem foarte putin în întuneric. Ca si când as fi băgat numai capul în apă. Adâncul oceanului doar îl intuiam. felul în cAm înteles însă puterea păcatului, atractia lui, tentatia lui, substanta lui; pe de altă parte, am înteles si non-existenta lui, impotenta lui extremă. El este nimic altceva decât o „lipsă“. în spetă, absenta luminii. Pe cât de înfricosător devine din momentul în care te câstigă, pe atât este de rizibil si de neputincios când te tii departe de el prin felul in care traiesti. Nu poate birui decât pe cineva care cedează de bună voie, prin liberă alegere.M-am tras înapoi cu groază si repulsie. Am înaintat spre lumină si am pătruns în ea, însă nu foarte adânc; numai ce am trecut hotarul. Mă aflam foarte aproape de limita despărtitoare, însă m-a mângâiat atât de mult, mi-a dat atâta sigurantă... M-a umplut de viată, de pace, de bucurie, de cunoastere. Eram coplesit de iubirea si de generozitatea cu care îmi revărsa darurile sale, pe care le ignorasem până atunci si de care nu eram vrednic.La scurt timp după aceasta, totul s-a terminat brusc, exact asa cum si începuse. A fost o lectie profundă, de numai câteva minute. Nici un cuvânt n-ar putea-o explica. Mi-a revelat distinctii subtile, sensuri adânci si însemnate, care covârsesc atât limbajul comun, cât si ratiunea însăsi. O veritabilă revelatie. Dar, mai presus de orice, un test prin care a fost pusă la încercare intentia mea lăuntrică. A fost vădită dispozitia precumpănitoare a inimii mele.Din fericire, desi la început s-a miscat către întuneric, în cele din urmă inima mea a aflat odihnă în lumină. Si tot din fericire, lumina m-a primit.Ce era lumina? în Evanghelia după Ioan, Hristos spune: Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric (Ioan 12, 46); iar Apostolul tâlcuieste: Dumnezeu este lumină si nici un întuneric nu este întru El (I Ioan 1, 5).Acest eveniment m-a initiat în taina libertătii de alegere a oamenilor si a îngerilor. Ei au fost înzestrati de Dumnezeu cu liberul darbitru, astfel încât nu suferă nici un fel de constrângeri în a se misca după bunul lor plac în plan duhovnicesc si in sfera realitatii.Atât îngerii cât si oamenii înclină spre bine sau spre rău ca rezultat al unei dispozitii si decizii strict personale. Intr-un anume sens, ei se plăsmuiesc pe sine fără nici un fel de îngrădiri. îsi conferă singuri un proiect ontologic, hotărând asupra modului în care vor exista. Această libertate a lor este cel mai mare dar pe care l-au primit de la Dumnezeu.Intâia fiintă care a dat la un moment dat o rea întrebuintare libertătii sale a fost arhanghelul Lucifer. El este marele răzvrătit, „creatorul“ si stăpânul întunericului. Era însă absolut liber, iar la un moment dat a ales lepădarea, ruperea de Dumnezeu, si perseverează până astăzi în această optiune. La fel se întâmplă cu toti oamenii care se întorc împotriva lui Dumnezeu, consfintindu-si astfel în deplină cunostintă de cauză autodistrugerea. Există o doză de nebunie în acest gest. Trebuie subliniat că ei nu au fost creati spre rău, ci singuri au decis să dea curs acestei patimi nebunesti a orgoliului.Dumnezeu respectă într-atât libertatea cu care El însusi si-a înzestrat făpturile, încât n-o anulează nici măcar atunci când aceasta se întoarce împotriva Lui. Preferă să folosească alte nenumărate moduri de a le atrage din nou, cu multă gingăsie, aproape de iubirea Lui. …..oamenii răi nu vor cu nici un chip să se schimbe! Ei ajung la o asemenea pervertire încât aleg moartea în locul vietii, ura în locul iubirii, durerea în locul fericirii, răul în locul binelui. Si toate acestea fără o cauză precisă, fără un motiv anume... Mintea li se clatină în fata dimensiunilor irationalului. Astfel se distrug de unii singuri, autocultivându-si această nebună vanitate care sugrumă sufletele.Diavolul refuză totdeauna căinta.Ii multumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit să trăiesc această experientă, întrucât, necrezand mai inainte că pot exista oameni pur si simplu rău intentionati, mă expuneam unor pericole care m-ar fi putut costa chiar viata. Port înlăuntrul meu convingerea că prin rugăciunile bătrânului am primit acest dar duhovnicesc, dobândind astfel cu prisosintă răspunsul la întrebările pe care i le pusesem în legătură cu gurusii („De ce să fie răi? N-au nici un motiv...“)."(http://www.sfaturiortodoxe.ro/
marii-initiati-india-parintele-paisie/36-lumina-sau-intuneric.htm)

Zilele Bucurestiului!

PROGRAMUL ZILELOR BUCURESTIULUI

12 Septembrie – ora 10:00 – Parcul Herastrau: Carnavalul Copiilor, care va avea loc in fiecare zi pina la orele 16:00.
Muzeul Literaturii Romane gazduieste o expozitie de pictura si grafica,

Galeria Municipiului Bucuresti ne prezinta o expozitie de pictura, decoratiuni interioare si arta fotografica,
Muzeul Taranului Roman va adaposti (luni, 14 septembrie, de la orele 20:00) Gala Filmului – Bucurestiul Interzis,
Muzeul Municipiului Bucuresti organizeaza (pe 17 septembrie), in colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, simpozionul cu tema “550 de ani de la atestarea documentara a orasului Bucuresti”,
Si tot MMB organizeaza (pe 18 septembrie), in Parcul Herastrau, lansarea colitei filatelice aniversare “Bucuresti 550”
Expozitia “Ctitorii ale domnitorilor romani in Cetatea de Scaun a Bucurestilor” ne asteapta in Pasajul Universitatii (vineri, 18 septembrie),
Biblioteca Metropolitana gazduieste simpozionul international “Cartea – Romania – Europa”, iar
Sala de Marmura de la Cercul Militar v-a pregatit o expozitie de tablouri cu licitatie ( pe 20 septembrie, de la orele 17:00).

In noaptea dintre 19 si 20 septembrie – Noaptea alba a Bucurestilor – nu mai putin de 12 muzee si institutii ne asteapta cu portile deschise pina la orele 3 dimineata: • Muzeul George Enescu• Muzeul National de Arta al Romaniei• Muzeul de Geologie• Muzeul National de Istorie• Muzeul Literaturii Romane• Muzeul Municipiului Bucuresti• Muzeul de Arta Vasile Grigore• Muzeul Hartilor Vechi• Muzeul National de Arta Contemporana• Palatul Curtea Veche• Observatorul Astronomic• Muzeul Militar NationalArcul de Triumf va fi deschis vizitatorilor intre 18 si 20 septembrie cu expozitia “Legiunea Romana din Italia in timpul primului Razboi Mondial”. Teatrele bucurestene vor pune in scena spectacole gratuite pe 19 si 20 septembrie, dupa cum urmeaza:

• Teatrul Bulandra – Richard al III-lea se interzice (ora 19:00)• Teatrul Bulandra – Parcul Bazilescu – A douasprezecea noapte (ora 20)• Teatrul Nottara – Sala George Constantin, 19 sept – Doi pe o banca (19:30)• Teatrul ODEON – Pyram si Thisbe (ora 19:00)• Teatrul Mic – Parcul Sebastian, 19 sept – Se joaca pe gaura cheii (ora 20:00)• Teatrul de Comedie – Sala Studio – Domnisoara Iulia (ora 19:30)• Teatrul de Comedie – Sala Mare, 19 sept – Sunt un orb (ora 19:00) - Sala Mare, 20 sept – Poker (ora 19:00)• Teatrul Tandarica – sediu, 19 sept - Cenusareasa (ora 11:00)• Teatrul Tandarica – Parcul Sebastian, 19 sept – Pacala (ora 10:00)• Teatrul Ion Creanga – Piata Constitutiei, 19 sept – Palaria cu surprize (ora 11:00)• Teatrul evreiesc de stat – Parcul Titanii, 19 sept – Care de asi cu valet (ora 20 :00)• Teatrul C. Tanase – Teatrul de vara Herastrau – Nimic despre papagali (ora 20 :00)• Teatrul Excelsior – Parcul Titanii, 19 sept – Vacanta vesela (ora 10:00)• Teatrul Metropolis – sediu, 19 sept – Zaruri si carti (ora 20:00) • Teatrul Masca - Bucurestii Noi, 19 sept – Gardienii se intorc (ora 20:00)- Bd. Uverturii, 20 sept – Prostia omeneasca (ora 11:30)• Opera Comica pentru Copii – Piata Constitutiei, 20 sept – Balul Ispravnicesei (ora 11:00)

Intre 12 si 20 septembrie, Teatrul National Bucuresti gazduieste, la Galeria etaj III-IV, o expozitie de fotografie realizata in colaborare cu Ambasada Republicii Populare Chineze si MNAC – Caleidoscopul Chinei – Stilul de viata contemporan al chinezilor.

Seara zilei de 12 septembrie va fi incununata cu un spectacol care va arata in termeni metaforici geneza Bucurestiului. Evenimentul, organizat sub “bagheta” ARCUB, va avea loc in Piata Constitutiei si va incepe la orele 20:30.

Toata saptamina aniversara Centrul Istoric va fi din nou in prim plan, ca inima a manifestarilor culturale. Strada Carada va fi locul in care ne vom bucura de spectacole Art Show, Comedy Show, Cutia Istoriei, de mini recitaluri ale unor solisti romani renumiti si de un tirg de produse realizate manual - toate sunt posibile cu ajutorul Fundatiei Culturale ARTEX, in colaborare cu Scoala de Arta a Municipiului Bucuresti. Asociatia Tinerilor din Romania pentru Cultura si Normalitate se alatura Zilelor Bucurestiului cu un program cultural de exceptie, finantat din fonduri proprii.
Ulita Traditiei si Mestesugului – Parcul Herastrau
Fanfara Studentilor de la Conservator – Parcul Herastrau
Next Generation Pop Simphony (Vlad Mirita, Acapella, Nico, Sistem, Alex, Smiley, Elena Gheorghe, Orchestra simfonica, dirijor Daniel Jinga) – Teatrul de vara Herastrau, 13 sept (ora 22:30)
Spectacol de dansuri de societate – Teatrul de vara Herastrau, 16 sept (ora 20:30)
Spectacol Nicolae Voiculet (Folktronica) – Teatrul de vara Herastrau, 17 sept (ora 20:30)ATRCN a pregatit si o prezentare de moda realizata de creatori romani, ce va avea loc la acelasi Teatru de vara din Herastrau, pe 15 septembrie, incepind cu ora 20:30.

Soprana Angela Gheorghiu si cunoscutul tenor Vlad Mirita vor sustine un concert unic, de inalta tinuta artistica, pe scena din Piata Constitutiei, pe data de 19 septembrie, de la orele 21:00 – manifestare realizata de Institutul pentru Dezvoltare Durabila . Obiceiurile populare romanesti si imaginile Bucurestiului de alta data nu vor lipsi.

Centrul de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare al Municipiului Bucuresti va organiza zilnic, intre 12 si 20 septembrie, in Piata Constitutiei, un Tirg de Mesteri Populari. CCVTC a pregatit, in aceeasi locatie, o parada a costumelor de epoca (12, 13, 18, 19, 20 septembrie) si o plimbare cu trasura pe Bulevardul Unirii (12, 13, 18, 19, 20 septembrie).

Nu vor lipsi fanfara si celebra bataie cu flori “la sosea” - in Piata Constitutiei pe 12 septembrie, de la ora 17:00.

Programele artistice organizate de CCVTC se vor tine lant:• Seara Romaneasca – Piata Constitutiei, 18 sept (ora 18:45)• Spectacol de minoritati (turco-tatari, rromi, germani, rusi si lipoveni) – Piata Constitutiei, 19 sept (ora 12:00)• Spectacol de minoritati (italieni, polonezi, aromani si germani) – Piata Constitutiei, 20 sept (ora 12:00)

Si pentru ca unora le place jazz-ul, ARCUB ne invita pe 19 septembrie, de la orele 20:30, in Piata George Enescu, la un concert Florin Niculescu cvintet.

Holul Primariei Municipiului Bucuresti va fi – in perioada 15-20 septembrie – gazda expozitiei de pictura Vitalie Butescu.

Regia Autonoma de Transport Bucuresti, care implineste 100 de ani de existenta, organizeaza pe 19 septembrie, incepind cu ora 10:00, Caravana Timpului: o parada de la tramvaiele cu cai la cele mai noi tramvaie produse la RATB-URAC.

Musafirul!

Cu siguranta este cel mai asteptat musafir in "gradina" din balcon!Pana apucam sa-mi iau aparatul , disparea. Asa ca m-am bucurat mult cand l-am prins pe hotoman! Fiindca nu-l puteam poza unde era, l-am luat si l-am asezat usurel pe scandura de sub jardiniere. Sigur ca s-a prefacut "mort"! Si ca sa nu-i mai pun inimioara la grea incercare, i-am pus o frunza "la nas" - a "inviat"instantaneu! Apoi m-am chinuit nitel, cu o mana sa tin frunza si cu alta sa-l pozez pe frumos!

O minune!

Brancardierul roman

Brancardierul român

Andrei PLESU

Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister. Cînd intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între moţăială şi perplexitate, între precipitări palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi relativism balcanic. Ai parte şi de duioşii materne (capeţi pastiluţe şi păpică,eşti invitat să ridici mînuţele şi să-ţi scoţi pijămăluţa), dar şi de bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli funcţionale. E aventuros, e omeneşte, e "plin de viaţă". Precaritatea stimulează imaginaţia. Toţi, medici, infirmiere şi pacienţi, caută soluţii ingenioase pentru probleme care, în mod normal, se rezolvă rutinier. Bunăvoinţa alternează cu exasperarea, organizarea lasă mereu spaţiu de joc pentru manevre arbitrare, ghinioane sau noroace. E aventuros. provocator. Nu te plictiseşti. Adică e ca şi în afara zidurilor spitalului. Nu eşti în altă lume: eşti acasă! Şi fiecare se descurcă cum poate.

În ultima vreme, am avut parte şi de eficienţa apuseană şi de lirica proză autohtonă. Am amintiri de neşters. De pildă întîlnirea cu un brancardier din cutare spital (local), unde trebuia să fiu cercetat cardiologic. Cercetarea cu pricina implica, după încheierea ei, mai multe ore de imobilitate. In banalele spitale capitaliste, eşti dus la locul faptei cu patul (pe rotile) din salon şi eşti adus înapoi cu acelaşi pat. La noi, patul din salon e un pat stabil, matrimonial, greu de mutat din loc. Aşa că te duci pe jos şi te întorci pe o targă ambulantă. Problema e că trebuie să ajungi de pe targă în pat fără să te mişti. Problema e şi că targa nu încape în rezerva în care se află patul. E momentul în care intră în scenă brancardierul: un băiat mărunţel şi binevoitor, obligat să rezolve lucrurile prin mijloace proprii.

"Trebuie să vă pun în pat", mă anunţă, tehnic, amicul.

"Şi cum facem?", întreb eu, oarecum încurcat.

"Vă iau în braţe!"

"Matale nu ştii ce spui!" - zic, surîzînd zburdalnic. "Am peste o sută de kile!"

"Nu-i nimic, sînt obişnuit!", răspunde bonom preopinentul, aducînd un candid omagiu bunăstării dîmboviţene, cu efectele ei radicale asupra siluetei.

Pînă să fac o listă de argumente descurajante, omul se pune pe treabă. Scoate dintr-o geantă un brîu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care şi le pun hamalii de mobile şi piane, ca să ridice greutatea mai uşor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mişcări experte şi, pînă să perorez compătimitor, mă ia în braţe, ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla... Mă pomenesc cu nasul în gîtlejul lui şi văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească, şi o parcelă de piele care se învineţeşte ameninţător. Brancardierul e, poate, salvarea mea, dar eu sînt, cu siguranţă, apoplexia lui. Am ajuns în pat cu o conştiinţă vinovată şi cu un durabil amor frăţesc pentru binefăcătorul meu. Aşa ceva nu poţi trăi într-un "stabilament" civilizat. Orice contact uman, orice emoţie, orice frison psihanalitic sînt excluse.. Şi, în vreme ce spitalul apusean e un loc fără memorie, spitalul nostru strămoşesc e o interminabilă sursă de amintiri, ca aceea pe care tocmai am povestit-o. Apropo: există şcoli care să formeze brancardieri? Sau trebuie să umplem spitalele cu filozofi reciclaţi, capabili să ia în braţe, prin puterea gîndului, pacienţi de mare tonaj? Dar asta e o problemă de reformă a învăţămîntului, pe care guvernul şi preşedinţia o vor tranşa ferm, dacă nu acum, măcar în mandatul următor.
--

Doar o parere.

Despre filmul "Binecuvantata fii, inchisoare!"

Nu mi-a "spus" nimic. Imi pare rau. Pentru cei neavizati - in credinta, in suferinta - nu convinge, pentru cei avizati, e "subtire", inconsistent, jucat si trucat. E doar o opinie. Cred ca se minimalizeaza si ca amploare, si ca traire, tragedia suferita de acesti oameni. Ei au scris si cartile lor "emana" duhul in care au trait ei , sunt autentice si tulburatoare -ceea ce nu pot spune deloc despre acest film. Suferinta si credinta nu pot fi mimate, sunt trairi prea personale si dramatice. Poate este necesar filmul pentru cei tineri si romantici (poate mai exista combinatia asta...). Am mari indoieli. Cred ca sunt necesare cartile scrise de acesti oameni, nu insa filmele. Poate nu suntem in stare sa facem astfel de filme. Ma gandesc ca daca s-ar fi apucat un rus sa faca un asemenea film ar fi iesit altceva. Sau poate pur si simplu citirea unei carti este tot un act personal, petrecut in intimitate si adanc, pe cand vizionarea unui film este un act public, nu stiu, cumva "la vedere".

Pur si simplu m-a durut ca s-au apropiat de subiect.

Nasterea Maicii Domnului

Astazi s-a nascut Maica Domnului.
Ma gandeam aseara ca e de neinchipuit minunea nasterii Celei ce-L va purta in pantece si-L va naste pe Dumnezeu. Ca de fapt ramanem mereu muti in fata minunilor Lui.

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!

Astazi multumesc mamei mele ca a rabdat dureri si chinuri ca sa ma nasca si apoi m-a rabdat cat am crescut si...ma mai rabda si acum!Zilele noastre de nastere sunt si zilele mamelor noastre care au acceptat sa ne nasca si si-au asumat toata durerea pe care oricum ar fi o presupune calitatea de mama.
La multi ani tuturor celor ce poarta numele Maicii Domnului!

De dor si of...

...ce mai infloreste pe balcon. Trandafirul japonez - deci 5 ani am asteptat sa-i vad florile. Din diferite motive pierdea bobocii. In vara asta l-am scos constiincioasa pe balcon insa sperante sa vad flori la el n-am mai avut. N-am avut eu sperante dar a avut el bunavointa! Nu vreti sa stiti cat mi-am tinut respiratia in zilele in care bobocii erau imensi si se plecau, grei...Se pare ca asta e solutia in general vorbind - sa-ti iei adio, sa-ti scoti din cap, pa-pa -si atunci s-ar putea sa se intample...

Cata blanda indrazneala la el...

Aici am niste tufe al caror nume nu il stiu. Florile miros atat de frumos, de tipul regina-noptii (care anul acesta a lipsit pana la urma, devorata la stadiul de frunze de nu stiu ce fioros daunator) si infloresc seara - cu siguranta le stiti toti.

Gingasie mirata si curioasa...

Preferatele mele sunt cele albe- care mai vireaza bizar si-n roz!

Arlechin!

O poza mai veche putin cu ultimii condurasi...

(scuze, am pus aceeasi poza de 2 ori!)

Zorele (cele albastre n-au vrut)
Si iubitul meu busuioc!

Nu v-am mai plictisit cu urzicile mele care au crescut de-mi ajung pana la brau, au inflorit in toate nuantele de bleu-lila si acum asteapta sa le recoltez semintele - ceea ce nu se va petrece, se va petrece numai o taiere mai drastica...

Nu stiu cum ar arata gradina mea, sau mai bine zis viata mea daca as avea o gradina -nu stiu daca as putea sa ma mai ocup de altceva, ma gandesc ca sunt exagerata, probabil voi avea gradina mea cand ma voi mai tempera, deocamdata nu o merit...bun, n-o s-o merit niciodata dar poate totusi si asa Doamne o sa faca ceva in sensul asta...

Maine postez ceva special -pentru mine! BUBURUZE!! Mor dupa ele!

Despre disponibilizari si alte masuri "anti-criza"

Fiindca o buna prietena se afla in situatia de-a lua niste decizii legate de pseudomasurile "anti-criza" dictate de guvernantii nostri incompetenti si orbiti complet de interese personale care frizeaza patologicul de multa vreme, am luat decizia asta de-a atrage atentia asupra unor aspecte in contextul mentionat.
Probabil multi deja stiu cum stau lucrurile, de pilda stiu ca nu poate fi nimeni obligat sa efectueze un asa-zis "concediu fara plata", acesta fiind reglementat ca drept al angajatului si nu ca obligatie (nici ca drept al angajatorului). Masura asta nu poate fi catalogata ca "anti-criza" in contextul in care de felul in care sunt utilizati banii publici nu da nimeni relatii si presa semnaleaza de ani de zile nereguli majore in cheltuirea banului public fara ca vreun organ competent sa se autosesizeze pe aceste teme si sa cerceteze, potrivit rolului pe care reglementarile in vigoare il confera acestor organe, neregulile semnalate. As vrea sa subliniez necesitatea ca cei obligati (presati, santajati, intimidati - toate metodele astea pe care le stim cu totii foarte bine) la efectuarea unor asemenea concedii fara plata sa se adreseze fara nicio teama instantelor de judecata, actiunile sunt scutite de taxe, nu costa nimic, cauzele se judeca cu celeritate si castigarea lor este certa. Faptul ca noi in general suntem delasatori in asemenea situatii sau ne lasam intimidati sau influentati de prejudecati privind justitia in tara asta este principala cauza a nedreptatilor pe care le suferim. Mai avem o foarte mare problema : dezbinarea. Asa cum sunt reglementarile legale in tara asta in prezent, cu toate hibele lor, ele permit totusi repunerea in drepturi sau pastrarea/apararea drepturilor, cu conditia sa nu fim lenesi si sa nu plecam de la premise false.
In ceea ce priveste disponibilizarile, este necesar sa se faca anumite distinctii. Pe de o parte este vorba de distinctia intre mediul privat si cel public. Serviciul public -lato sensu- este un serviciu reglementat care trebuie indeplinit in mod obligatoriu, statul este obligat sa organizeze si mentina prestarea serviciilor de interes public. Cu alte cuvinte, daca un privat poate renunta la anumite activitati, poate ajunge pana la inchiderea activitatii respective, in domeniul bugetar acest lucru nu este posibil. Atentie- si aceasta este o alta distinctie necesar a fi facuta - la activitatile parazite organizate de stat -sub forma agentiilor dar si a nenumaratelor servicii, cabinete, etc - care intr-adevar permit "scurgerea" banului public in buzunarele anumitor bugetari (via firme private, ca regula) si care nu sunt prevazute ca obligatorii in functionarea statului! Acolo este nevoie de disponibilizari si inchiderea "activitatilor", atentia intr-acolo trebuie indreptata, sumele importante de bani publici pe acolo se pierd. Cei insarcinati cu intocmirea listelor de disponibilizari ar trebui sa nu faca exces de zel si sa dea dovada de discernamant si responsabilitate, sa citeasca bine (sa ceara asistenta juridica pentru clarificare si interpretare) reglementarile cu privire la reducerile de personal, reducerea activitatii, reorganizare, disponibilizare, sa nu se grabeasca in a decide , de exemplu, ca o activitate poate fi asigurata de un angajat care mai asigura si alta/alte activitati! Asa ceva nu este legal si va asigur ca nu vor putea reglementa asa ceva (nici nu se pricep, nici n-au timp, mizeaza si pe nestiinta si frica si obedienta noastra)- iar daca ar face-o, ar fi neconstitutional oricum. Din nou indemn la apelarea la justitie! Daca suntem furati intr-un mod incredibil este si vina noastra!
Daca ajungeti in situatia de disponibilizat iarasi va indemn sa apelati la justitie. Se vor grabi sa disponibilizeze fara respectarea normelor legale in vigoare, asa ca veti castiga cu certitudine. Mai precizez ca desfacerea contractului de munca pentru necorespundere profesionala este anevoioasa, presupune parcurgerea - obligatorie, sub sanctiunea nulitatii! - a anumitor proceduri si in final oferirea unei alternative (sub forma unui alt loc de munca in aceeasi institutie sau sub alte forme).
Am scris in mare graba despre cateva aspecte, n-am tratat exhaustiv problema si sunt inca multe de spus. Sa nu credeti ca din lefusoarele voastre amarate se va salva tara de criza! Nu va amagiti cu gandul ca avem guvernanti care intentioneaza sa" scape tara de criza"! Apelati la justitie cu incredere si evitati starea asta de descurajare, indolenta, chiar viclenie, incercati sa va aparati drepturile in mod demn si legal, se poate!

O zi de vara la tara...

Din respect fata de criza nationala (nu stiu, mai e si internationala?) am decis ca in vara asta sa nu risipim banii personali (exemplu fiindu-ne guvernantii - si nu numai- cu banii nostri,pe care dupa cum stiti cu multa chibzuinta si inteligenta ii -era sa zic arunca,of...-cheltuiesc, investesc, spre binele, sporul si propasirea neamului, asa...) pe concedii trandave si imperialiste. Nu stiu daca a fost inteligibila fraza asta. Voiam sa spun ca am facut doar scurte excursii prin imprejurimile Bucurestiului nostru drag (si noi lui ii suntem pesemne tare dragi din moment ce nu ne da drumu' deloc sa ne ducem, asa...) Poza de sus imi pare de-un farmec nebun, pacat ca e facuta - ca toate aceste poze - cu telefonul. Intra la capitolul vehicule rurale. Ca si cele de mai jos.

Poza de mai jos are ceva de strutocamila, n-as sti sa zic despre ce e vorba, dar merge.

La capitolul case care imi plac, mai jos 3 poze. M-a amuzat prima - casa cu numarul 1!

Aici este dovada vie si de necontestat a cinstei romanului. Ce nu s-a inteles? Strat de legume si flori in afara curtii, pe marginea drumului! Fara niciun stres!

Un copac...cu struguri!

Si tartacute inca necoapte ( dar am primit o poala de tartacute coapte-galbene-frumoase de la o bunicuta numai zambet!)

Ne-am facut un prieten care ne-a insotit buna parte din excursie... Aici se odihneste un pic, destul de dezamagit...presimtea ca ne vom desparti...




Avea Gica Petrescu un cantec - ''Uite-asa as vrea sa mor...'' Cam asta e ideea pentru urmatoarele trei poze...Asa as vrea sa mor, ingropata in flori in curtea casei mele...Hai ca nu-s morbida, sper doar sa nu mor la bloc ( de altfel cred ca la bloc nu poti nici sa traiesti si nici sa mori...nimic asa esential nu se poate la bloc!)

Scopul excursiei nu a fost exclusiv recreativ, dar nici n-as spune ca ne-am ales cu altceva...

Mai cautam!

Iar despre suferinta...

Nu ma doare atat suferinta din jurul meu (si din mine), cat incapacitatea, nestiinta de a o valorifica. Daca tot nu o putem ocoli, daca tot face parte din viata aceasta, chiar din noi insine, macar sa facem ceva cu ea. Tot ce ne inconjoara este spre folosul si desfatarea noastra - cum sa accepti asta cand nu te mai simti in stare decat sa te scufunzi in prapastia aceea de deznadejde, ca ai incercat , ai luptat, ai facut, ai dres si...degeaba, tot rau este...Si vezi parca totul in jurul tau tulbure, amenintator, urat, fara speranta...

Stiu ca nu e decat o iluzie. Nu este nimic asa -urat, tulbure, amenintator... Doar dorintele noastre nu sunt acordate cu eu-ul nostru cel adevarat (dar care este acesta?), doar egoismul nostru crede inversunat ca "meritam mai mult" sau macar "altceva", doar "ochiul nostru este intunecat"... Dincolo de ochiul nostru intunecat este lumina. De-am putea renunta la ochelarii de soare ! Orice-am face si-ncerca, singurul ''panaceu universal" este credinta. Numai ea este "ochiul curat" prin care totul este lumina. Dar... asta-i treaba fiecaruia dintre noi, nu putem face nimic pentru altii, fiecare trebuie sa opteze ''pe cont propriu''.

Cred ca durerea mea pentru cel de langa mine il face pe Dumnezeu sa-i dea un branci aceluia. Cred ca nu pot sa ajut decat cu durerea mea pentru celalalt. Uneori durerea asta se manifesta si prin gesturi concrete si e bine asa, traim in aceasta lume care este si concreta, alteori ramane doar in sufletul meu si Dumnezeu nu cred ca-si intoarce Fata Sa de la ea. Dar cheia e durerea. De ce mai suntem nemultumiti de durere cand Hristos ne-a aratat atat de clar ca doar ea mantuieste? Nu vrem sa ne mantuim? Cumplit - cred ca nu vrem... Cred ca doar Dumnezeu vrea mantuirea noastra.

Am ajuns intamplator zilele trecute la cimitirul Eroilor Revolutiei din 1989 - cand am auzit si eu ca toata lumea ca g-ralul Stanculescu isi petrecea noptile prin cazinouri. Intai auzisem "stirea" si fireste ca m-a sufocat revolta (nici n-am cuvinte pentru ceea ce m-a sufocat) - apoi am ajuns in cimitir si m-a izbit linistea. O liniste pe care e primejdie ca sarmanul general sa n-o cunoasca. Mi-am amintit de acele cuvinte de neuitat: "sa nu ne razbunati..." Mi-am amintit de "Sfantul Inchisorilor", de felul in care a valorificat el suferinta. El si multi altii. El si multi altii ne-au aratat clar si coplesitor cum sa valorificam suferinta. Am pacatuit revoltandu-ma impotriva generalului, aveam datoria sa plang pentru el. Si sa ma bucur cu cei linistiti din cimitir. E greu, nu? E..."pe dos"?! Dar cred ca la acest "pe dos" am fost chemati - si nu raspundem, nu raspundem...

Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti!

' Neata!!

Cu drag, tuturor!