Ganduri

Ar trebui sa intelegem ca n-avem solutii la nimic. Ca acel "nici o vrabie nu cade pe pamanat fara stiinta Tatalui Meu" sau "toate firele de par din capul vostru sunt numarate"(am citat din memorie) nu inseamna doar atotputernicia sau atotstiinta Lui , nici atotgrija Lui, ci mai ales faptul foarte adanc si de neinteles pentru noi ca toate -TOATE- sunt conduse, randuite, nu e nimic lasat la voia intamplarii, nimic nu e scapat de sub control, pana la urma - nimic nu e fara sens. Dar nu asa, la masurile noastre, unde sunt lucruri de rangulI,II,III...-ci la "alte"masuri, unde absolut totul este de rangulI. Noi - n-avem solutii la nimic fiindca e cu neputinta sa stim ceva cu adevarat. Nu exista nimic altceva decat TAINA. Ar trebui sa fim foarte linistiti fiindca lucrurile nu pot fi niciodata, sub nicio forma, "scapate de sub control". Ne agitam si ne consumam foarte mult ca "e rau" - dar asta e pe de-o parte slabiciunea noastra de fapturi care nu controlam nimic, pe de alta parte nestiinta noastra si pe de alta parte necredinta noastra. Ce este credinta? Nu este atat incredere in El, cat INCREDINTARE LUI. Si credinta este de fapt un act de iubire -sau iubirea pur si simplu. Dar la om - la masurile omului- toate sunt relative. Schimbatoare si nedesavarsite. De asta "nimic nu plinim cum se cuvine" - nici credinta, nici increderea si incredintarea, nici iubirea - nimic. Nedesavarsirea noastra e cea care ne tulbura si ne face sa suferim.

Cred ca exista o tainica miscare a inimii omului spre EL -si de aici porneste totul. Este o reala dificultate pentru om a intelege in ce consta, ce trebuie sa faca pentru a se incredinta Lui cu adevarat. Omul vrea - dar simte ca nu poate si de fapt nu o face. Dar - incredintarea Lui este exact aceasta tainica miscare a inimii catre El, pe care El o provoaca si asteapta si la care El reactioneaza pe loc, acesta fiind momentul incredintarii - care tie ti-a scapat, dar Lui nu. Poti sti ca acest moment a avut loc, cred, dupa un singur semn: ca orice ti s-ar intampla, oricat de debusolat ai fi, de singur, de trist, de suferind, de revoltat, de indurerat, de ranit, de nesigur, de labil...- in mod inexplicabil, de neinteles pentru tine insuti, nu te poti rupe de EL. Inima omului nu e stabila si credincioasa -fiindca nimic in om nu e stabil si credincios - dar acea miscare tainica prin care inima s-a dat Domnului, s-a incredintat Lui, a fost primita de El nu schimbator, provizoriu sau cu vreo posibilitate de "intoarcere", ci - vesnic. Actul lui Dumnezeu de primire a miscarii tainice a inimii tale este un act vesnic precum Insusi este si de aceea si miscarea tainica a inimii tale a intrat in vesnicie. Si acesta este darul Lui, definitiv, creand legatura vesnica, neschimbabila, in baza careia din acel moment esti de fapt salvat. Vesnic.

Ce poti sa faci? Sa primesti tot ce vine asupra-ti si sa dai o mana de ajutor oricui are nevoie si se intampla sa-ti fie in preajma. Restul e amagire.

M-am tot intrebat (L-am tot intrebat) cum e posibil ca sfinti atat de mari ca Sf. Ioan Gura de Aur sau Sf. Vasile sa scrie atata despre educatia copiilor cand vedem clar ca nici educatia, nici genetica, nici mediul - nimic - nu-l "face" de fapt pe om. Au fost sfinti care au avut copii si unii dintre acestia au fost rai. Atunci la ce bun toate ostenelile noastre, toate chinurile noastre? Poate ca singura explicatie e asta: omul este dator sa faca aceste lucruri pe care Dumnezeu i le-a spus, nu ca sa existe niste rezultate, CARE NU DEPIND DE OM, ci ca sa-si implineasca "partea lui", ce i-a dat lui Dumnezeu sa faca. Cea mai mare freseala pe care o face si o tot face omul este sa astepte rezultatele muncii lui. NU EXISTA asa ceva. Foarte clar poate cunoaste omul asta cand munceste cu/in natura. Omul seamana, dar nu asteapta rezultatul fiindca a semanat, ci fiindca Domnul a dat ploaie, soare, cald, racoare... -la vreme. ( Totul e dar, nici macar eu nu sunt a mea, sunt tot in dar, cum as putea astepta un rezultat al muncii mele cand nimic nu e al meu...)

Omul n-a observat c-ar putea sa nu faca absolut nimic - si NU AR MURI, ar avea oricum tot ce-i trebuie ca sa traiasca. Socant, ametitor, dar adevarat.