De niste luni bune sunt clar la lectia "sa acoperim greselile aproapelui". Cumva simt ca mi se da ceva care imi usureaza foarte mult aplicarea in practica a lectiei, totusi din cand in cand, insidios, sunt foarte tentata sa-mi dau drumul la gura- evident sub diverse pretexte "ziditoare"... Vad cu oarecare amuzament cum mi se scot iar si iar in cale greseli uitate -ale aproapelui, acoperite- , intr-o maniera din ce in ce mai "delicata" dar cu atat mai greu de trecut cu vederea... Lucruri mizerabile pe care a trebuit sa le "inghit" fara sa scot un sunet - daca voiam sa-mi insusesc lectia... La inceput argumentele in favoarea "vorbirii" erau atat de "serioase" si "in avalanse" incat chiar era dificil sa tac. Apoi au venit puhoi ocazii de "demascare a impostorului"...! Cu destul de greut efort am depasit si faza asta... Cum spuneam, sunt in faza de "insidios si delicat", dar si extrem de neasteptat... Oare se va termina vreodata?! Normal, toate se termina odata.
Pe cand si putina teorie, Doamne, ca la aia sunt buna, doar stii, in timp ce lectiile astea practice ma lasa fara suflu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu