Suntem prea destepti...

Se mai face oare diferenta azi intre inteligenta lumii acesteia si intelepciunea lui Dumnezeu? Intre trufie si smerenie? Mi se pare ciudat ca oameni atat de inteligenti, cultivati, cititi, se lasa prinsi in capcana asta si incearca sa impace ceea ce este de neimpacat.Vorbesc de crestini. Noi citim atat, mergem la biserica, ne rugam, facem atatea lucruri care tin de credinta, dar parca nu am inteles nimic. Nu doar ca nu reusim sa traducem in fapta ceea ce stim teoretic ca avem de facut, dar nici la nivel mental, de intelegere reala , nu stam bine. Cu cat ne golim mintea de "informatiile"lumii acesteia, de "descoperirile" si "cunostintele"ei, cu atat facem loc lui Dumnezeu pentru a ne umple El cu adevarate informatii, descoperiri si cunostinte. Tot ce ne chinuim sa invatam din lumea asta ne face trufasi - inevitabil. Tot ce vrea sa ne invete Dumnezeu ne smereste -inevitabil. Vrem sa fim blanzi, modesti, milosi, iertatori.... n-avem cum, toate astea tin de iubire, nu sunt exterioare ei, iar iubirea tine de golirea de sine, mai ales de parerile tale, ambitiile tale, atasamentele tale de orice fel... Parintele Sofronie vorbea de o mare piedica pe care a avut-o in drumul sau spre Dumnezeu -pasiunea lui pentru pictura. Era pictor, unul de mare talent, talentul il avea de la Dumnezeu, doar nu era patima, cum ar fi putut gandi ca pasiunea pentru pictura era ceva la care trebuia sa renunte? O prietena imi spunea sa nu mai fac asemenea "comparatii", in intelesul ca asemenea oameni sunt sfinti, noi nici nu putem visa la asa ceva. Dar nu e porunca, sfintenia? Dar "sa va iubiti unii pe altii precum Eu v-am iubit" nu asta inseamna? Ca sa ne iubim unii pe altii precum Domnul ne-a iubit, nu inseamna sa devenim sfinti? Am putea iubi precum ne-a iubit Domnul fara sa fim sfinti? Ce porunci vrem sa plinim noi? Ce am inteles noi din toata Sfanta Evanghelie? Doamne, suntem prea destepti ca sa mai devenim sfinti!...